am jurat,
în piaţa publică îmi voi zbura creierul
cu naivităţi din rushdie
mintea eliberată de cuvinte să strige replici la negru
în trei puncte, în tine,
să tac
trişând, un muşchi intercostal se joacă de-a inima
prin sânge trec ambulanţe
subit pietoni se îndrăgostesc de lumină
proaspătă rănire
teama nu poartă mănuşi
vine înlocuind şira spinării cu un lanţ
lanuri de grâu par cărări în foame
rece e doar ademenirea
eu rătăcesc
caut în sânul ei sânul apoi urma de mamă
polemica surâsului – mama e un animal sălbatic,
firul ierbii plecat.
gurile rele spun că oedip îmi joacă feste
teatru haotic aplicat exact
încrâncenării de a vedea în femeie
femeia
prin euharistiile lui continuu ambulanţe
catedrale rămân urmele de-a lungul spaimei
o pată, un discurs, un rid
eu în sânul ei caut
lanul de grâu
