era frig nici nu mai conta ne făceam de cap
din crisalidele clipei fluturii zburau în stomac
ea credea în zodiac şi părea
frumoasă
halucinant clipa cu viermii săi storc
pe obrazul neîntors lacrimile
lacrimile poartă cârje coboară
soarele – noroi şi noi care-ncotro
puneam virgule pe unde apucam
eram dumnezei la vârsta mirării
scriam scrisori, el cu promoroacă pe gene
se răstignea, pe lemn cristos murea
de râs
