Noaptea pisicilor lungi – capitol în neterminata Carte a nefericirii. Deşi e plină de mişcare, imagini ce se durelează când banal, când frapant, îmi pare că personajele lipsesc, absentează, punctează şters absenţalăsând impresia că, în fond, doar rolurile contează. Rolurile ca idee tăvălită furios, pătimaş în concret. Şi-n toate rolurile acestea, o linişte/oboseală ca o umbră ce prefaţează tumultul interior. Găsesc urme de viaţă pline de farmec, ca după un îndelung război. Probabil, tot ce rămâne în urma noastră după ce am uitat de noi. Tot ce am vrea să îngropăm, dezgolindu-ne…
