Prejudecata cărnii

Căderea pleoapelor, punţi de netrecut
Şi tălpile, arhetipuri de paşi.
Mă revendic urmaşul de drept
Al propriei căderi. Moştenesc umbre.

În viaţa asta, fiecare pe cont propriu.
Uit şi repetat fac afaceri mărunte cu sufletul,
Mint, îi povestesc de una, de alta,
De ruperea pâinii cu mâna goală.

Despre mine nu mai ştiu nimic. Nimic.
Inima e o născocire a cărnii.
Copt, dorul meu se crapă în cuvinte.
Eu tac cuminte.