[Zodia tatălui sau despre grabă]

Sunt un melc cu ochelari de cal. Joc teatru, trag linie între mine şi gând
ca un măcelar care dă jos carnea de pe os
fără să zgârie smalţul.Memorii recente mă predau, excurs haotic în mintea lui Sisif.
Sunt pus să mă învăţ. Bibliografie obligatorie – durerea de măsele
şi întâlnirea cu tine.

Într-un imediat fără astâmpăr, în mine, piatră unghiulară,
lăsând urme rupestre, contagiat cu nicotină şi cafea
sângele se târăşte.

Vin dimineţi anonime, entorse ale gândului. Trupe de ocupaţie sunt
sentimentele. Roiesc, zgomot fac în pygmalionul aşteptării
împânzind ca-ntr-un giulgiu sufletul, trupul.

Pe umerii-mi acoperiţi, aliniind planetele, ca o taină rătăcind în lume,
risipitorul de lumină – femeia,
rod dehiscent.

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s