Exersam narcotic căderea în sus.
Întunericul, coagulant, se depunea ca o crustă,
aripile rămâneau în jos, fluturi de azbest se eliberau din ochi.
Întunericul, coagulant, se depunea ca o crustă,
aripile rămâneau în jos, fluturi de azbest se eliberau din ochi.
Trăiri mercenare salivau aşteptând să-mi prindă bătaia inimii
în cuie. Inima nu mai spunea nimic.
Degete de sfinţi se fac limbi de clopot în cătarea sternului.
Pe furiş, îmi aruncam oasele la câinii vârstei să uit
şi din umerii dezosaţi, ca o privire piezişă, se aşternea mâhnirea.
Ea închidea ochii, zvâcnind, mă salva de mine însumi,
mă îmbrăţişa cum o ancoră nevoia de punct.
