• întorcând privirea este o radiografie a clipei, doar o restituire sentimentală. autorul, refuzând a supravieţui clipei ce ar trebui să-i bată în piept, mai moare puţin în ideea obsesivă de a se întoarce în trecut şi de a-l abandona totodată vremilor ce vor să fie. e o renegare setea de a muri, aproape vis. ca o poruncă interioară, un fatum recrudescent descrie limita evaziunilor sentimentale în zborurile neînţelese ale vinovăţiei ce nu-şi află rostul decât… întorcând privirea. cristina liţoiu, întorcând privirea
————— • —————
Mulţumiri pentru fotografie…
————— • —————
